Unde trei stejari privesc spre patru stele

„Legenda spune că în vremuri demult apuse, acolo se întindea o falnică pădure de stejari. Voinici din toate colţurile ţării încercau să o cucerească, căci se credea că stejarii vorbeau cu stelele, însă fiecare arbore doborât renăştea ca prin farmec din propria cenuşă. Oamenii se minunaseră de măreţia acestei păduri, transmiţând din tată în fiu miracolul pe care natura îl crease şi la care ei asistaseră. Dar de atunci s-au scurs sute de ani. Nimeni nu știe precis câți. Civilizația a avansat necontenit, iar în locul stejarilor se întinde acum un frumos complex turistic. Se spune că trei stejari seculari păstrează încă vie amintirea acelor vremuri îndepărtate, vorbind cu stelele de pe bolta întunecată și privind la cele patru stele ale complexului spre care ne îndreptăm acum…”.

Cu cât înaintam, vorba mi se rărea tot mai tare pe buze, iar sclipirea din ochii copiilor creştea, până când singurul sunet pe care îl mai puteam auzi era cel al motorului. Niciun „mamiiiii” prelung, niciun „tatiiiii” ascuțit, nimic. Fiecare privea tăcut pe geamul mașinii, dorind parcă să fotografieze cu privirea locurile pe lângă care treceam, ca nu cumva să le uităm vreodată. Ne doream de mult timp o vacanță în Brașov în formație completă, căci în zilele obișnuite simțeam uneori că ne înstrăinăm unul de altul, că uităm să ne mai aplecăm cu o mângâiere ori cu o vorbă bună unul asupra celuilalt. După lungi discuții cu privire la cazare în Brașov, ne-am pus de acord că vom petrece o săptămână departe de agitația orașului, undeva în inima naturii. La 3 Stejari, în Timișul de Jos. Singurul supărăcios a fost mezinul, care, auzind că sunt doar trei stejari și știind că el a venit ultimul pe lume, a crezut că va rămâne fără stejar. L-am consolat imediat spunându-i că i-l voi da pe al meu. Slavă Domnului, m-a crezut numaidecât.

Complexul turistic ni s-a părut cel mai bun loc pentru cazare datorită amplasării lui într-o zonă pitorească din masivul Postăvarul, căci noi asta ne doream, o evadare din vârtejul cotidian. Situat la numai un sfert de oră de centrul Brașovului, în apropiere de complex se află și diferite obiective turistice țintă, deci – două dintr-o lovitură! Nici nu pot să descriu în cuvinte momentul în care, după ce mașina a făcut o cotitură, în mijlocul unui ocean de verde a răsărit ca prin minune o clădire galbenă, impunătoare, ce-ți lua ochii, o clădire care parcă n-ar fi trebuit să fie acolo, dar care te bucura cu căldura și ospitalitatea pe care le emana. Tadaaaa!

Nici n-am apucat să parcăm bine mașina, că prichindeii au și țâșnit afară. Și duși au fost. I-am mai găsit abia peste vreun sfert de oră. Prichindelul cel mic încercase deja toate leagănele și toboganele din părculețul de distracții, pe când cel mare se simțea în cea mai bună formă pe terenul de sport.

Mama, recte eu, a fost cea mai impresionată când a deschis ușa camerei în care au fost cazați. N-a spus nimănui până acum, dar tare i-ar mai fi plăcut să nu mai trebuiască să se întoarcă acasă, ci să rămână acolo nu o săptămână, o viață!

Iar tatăl, gurmand fiind, s-a îndreptat direct spre bucătărie. Spre marea noastră mirare, cei mici n-au făcut deloc nazuri, iar ce vedeți mai jos în poză s-a evaporat cât ai zice… cartof.

Acum, să nu-și închipuie lumea că acestea au fost singurele noastre activități. Timp de o săptămână am avut timp fiecare să ne satisfacem micile plăceri și curiozități.
Într-una din zile am luat-o pe jos spre canionul Șapte Scări. Copiii au fost de-a dreptul încântați de fiecare dată când eram nevoiți să trecem râul ce curgea lin fără a ne uda, ci doar călcând prudent de pe un bolovan pe altul. După ce am mers aproximativ o oră, timp în care am respirat aer curat și am admirat trilul păsărilor, am ajuns și la canionul care oferă un spectacol natural desăvârșit.

Ne-a fost teamă să plecăm cu copiii la drum spre Peștera de Gheață din munții Piatra Mare, căci personalul binevoitor de la complex ne-a informat cu privire la dificultățile pe care le vom întâmpina, întrucât peștera nu e atât de ușor de vizitat, ci trebuie să te sprijini de pereții ei pentru a putea s-o vizitezi. În schimb, ne-am îndreptat pașii spre Bunloc, unde am avut parte de cea mai provocatoare experiență din viața noastră. Am zburat cu parapanta, desigur, alături de profesioniști.

O altă zi deosebită am acordat-o Parcului de aventură. Activitățile sportive au picat perfect pentru familia noastră, căci am restabilit echilibrul care scârțâia în ultima vreme. A fost ziua în care am fost o echipă veritabilă și am învățat multe unul despre altul, despre necesitatea de a ne sprijini moral.

Ultimele zile le-am acordat activităților mai ușoare, căci urma plecarea și nu doream s-o luăm din loc epuizați. Am dat o fugă până în centrul Brașovului, ne-am plimbat pe Republicii și am vizitat Biserica Neagră. Tot în drumul acesta, am făcut un mic ocol și am ajuns în Prejmer. Acolo ne-au impresionat biserica evanghelică fortificată, dar și localnicii binevoitori, care ne-au ajutat cu o sticlă de apă proaspăt scoasă din fântână.

Chiar dacă au avut parte de plimbări cu ponei în cadrul complexului, copiii au insistat să vizităm și Grădina Zoologică, iar noi n-am avut cum să-i refuzăm. Am rămas plăcut impresionați de varietatea de specii. Privindu-le, simțeam că mă priveam pe mine în zilele obișnuite. M-a cuprins un sentiment ciudat, ce m-a făcut să mă bucur și mai mult de prilejul de a fi alături de familia mea într-o minunată vacanță.

Cei de la 3 Stejari, din dorința evenimentelor perfecte, pot spune c-au chiar exagerat! A fost… prea perfect! Ne-am dat seama că o astfel de excursie în natură oferă multe avantaje, unele evidente, altele mai puțin evidente. E adevărat că am trecut pe lângă peisaje frumoase, am inspirat aer curat și ne-am bucurat de sunet de păsărele, dar astea sunt aspecte evidente. Există și altele mai subtile de care poți beneficia mergând în natură. Iar cel mai important dintre ele ar fi că, înconjurat de liniște, faci puțină liniște și în tine, ajungi să trăiești într-o deplină armonie cu tot ceea ce te înconjoară și iubești mai mult oamenii, viața. Îmi pare nespus de bine că am făcut alegerea să plecăm la drum toți patru, căci ne-am întors acasă patru într-unul, mai puternici, mai încrezători unul în celălalt și mai dornici de comunicare.

Ne vom întoarce cu siguranță în locul care ne-a reîntregit. Acolo unde trei stejari privesc spre patru stele.

*Articol călător cu gândul pentru Spring SuperBlog 2015*

surse: 3stejaribrasov.ro

Publicitate