Nina Docea

de Mădălina Rodocea

Uite visul, nu e visul

dream

Mama obișnuia să-mi spună că toți oamenii au măcar un vis și că dacă nu-l găsesc, se caută pe interior și dau numaidecât de el. M-am căutat și eu pe interior. Interiorul gecii. N-am găsit decât un buzunar larg, în interiorul căruia se afla un ziar. Acolo mi-am căutat visul timp de câteva săptămâni, până când am rămas fără mărunțiş în pușculiță și am renunțat.

Pe la vreo nouă ani credeam că am dat peste el. Urma să devin învățătoare, la fel ca mama. Dar apoi mi-am dat seama că n-aș fi vrut să fiu în locul ei în momentul în care un mucos făcuse în pantaloni, iar ea a trebuit să se joace de-a „Ghici, ghicitoarea mea”, fără ca cineva să-i dea indicii: rece sau cald. Bine, putem trece cu vederea variantele anterioare. E cât se poate de clar că era… călduţ.

În școala generală, după multe încercări nereușite, mă convinseseră ai mei într-un final că nu-i o meserie de viitor aceea de vânzătoare la alimentară. Așa că, la ora de dirigenție, când am fost întrebată în legătură cu planurile mele de viitor, am răspuns mândră de mine: „Vreau să mă fac patroană de alimentară!„. Am crezut că diriginta mea a râs în semn de admirație. Mi-am dat seama după un timp că era doar consternație.

În ultimii ani de liceu îmi zburau avioane prin cap. Până când proful de mate mi-a spus că medicina e de mine. Iar eu l-am crezut. Cine n-ar crede un prof de mate, în fond?! Deja îmi făceam calcule: șase ani, plus încă vreo cinci, unșpe, plus o marjă de eroare de încă un an, hai doi… treișpe. Bingo, dar eu sunt chiar bună la calcule! Așa că m-am gândit să urmez domeniul financiar bancar. M-am gândit pentru că mama obișnuia să spună că mi-ar veni ca o mănușă facultatea asta. Iar cum mie nu-mi place să port mănuși, într-un final am ajuns să dau la informatică.

Evident că atunci când am întâmpinat dificultăți, mi-am auzit părinții șușotind: „Doar i-am spus că dincolo o să fie mai bine. Nu a vrut să asculte, acum să suporte consecinţele”.

Evident că atunci când îmi plângeam de milă din cauza deadline-urilor care veneau peste mine cu forța unei avalanșe, ai mei mă întrebau temători, de parcă anticipau răspunsul pe care n-ar fi vrut să-l audă din gura mea la întrebarea: „Nu regreţi că ai ales facultatea asta…?”

Ei bine, nu. Nu regret. Încă nu știu încotro mă vor purta pașii, însă am satisfacția că am ales pentru mine și nu au făcut alții alegerea în locul meu. Prefer să știu că am dat greș urmându-mi dorința, decât să am succes urmând calea pe care m-au împins alții, fără a simți că acolo ar fi locul meu. Cu o concepție de viață asemănătoare vine și Valentin Anghel, fondatorul și directorul general al companiei AVBS Credit, companie de brokeraj credite bancare, dar mai ales un om care a știut ce vrea de la viață, iar acum știe și să dea mai departe. Nu-i tocmai floare la ureche să fii tânăr și să nu știi încotro s-o apuci pentru a-ți materializa ideile de afaceri. Sunt temeri la mijloc, se riscă mult. După cum spuneam mai sus, nu m-a tras inima niciodată spre a aprofunda lucrurile ce se petrec în jurul unui credit bancar, cu toate că mai devreme sau mai târziu mă voi lovi cu siguranță de această problemă. Nu m-a pasionat mediul financiar-bancar, iar unul dintre motive (și poate cel mai important) e faptul că una dintre bunicile mele a lucrat în bancă. Poate că vecinele din bloc își dădeau coate încercând să-i ghicească salariul „umflat”, însă nu puteau să-și dea coate în momentul în care se întorcea de la serviciu, pentru simplul fapt că în acele momente… dormeau. Știu că nu e o regulă general valabilă să pleci de acasă la șapte dimineața și să te mai întorci abia seara pe la zece, însă de atunci am căpătat o repulsie față de acest domeniu. În plus, majoritatea cunoștințelor mele au urmat un astfel de profil și toate s-au plâns de greutatea cu care se găsește de muncă.

Aici e punctul în care intervine franciza AVBS Creditcredit

Probabil cel mai câștigate ar fi persoanele care se află în situația de mai sus. Cu un minim de experiență în domeniul finanțelor, dacă norocul pentru un post în bancă nu le surâde, dacă munca de acolo nu li se potrivește sau orice alt motiv ar fi la mijloc, să obțină o franciză e la o aruncătură de-un click. Pentru un tânăr, zic eu, nu-i o afacere deloc de neglijat, ci un lux. Unul care nu costă. Iar acum ciuliți urechile pentru că urmează o știre de maxim interes: franciza se obține în mod gratuit! Demersul nu durează mai mult de trei săptămâni, iar afacerea crește în două luni cât altele în zece. Mai mult decât atât, pentru început doritorii au parte de consultanță gratuită și își pot face o idee despre cum se desfășoară lucrurile și dacă riscul ar presupune câștig sau nu. Informațiile complete despre alegerea unui credit avantajos se găsesc la avbs.ro.

Cred că e prima dată când regret nițel că nu fac parte din domeniu și nu pot crește un astfel de business. În comparație cu unul pe care ai fi nevoit să-l pornești de la zero, sămânța e deja plantată, e acolo, tu trebuie doar să o mai uzi din când în când, cu simț de răspundere și cu afecțiune pentru a da roade. Până la urmă, astea cred că sunt calitățile de bază pe care un om ar trebui să le aibă pentru a fi capabil să mențină în picioare franciza: inițiativă, seriozitate, perseverență și un strop de suflet. N-am deloc încredere în cei care ar porni pe un astfel de drum cu gândul la bani. Din contră, le-aș spune să meargă să-și caute de lucru în altă parte.

Însă, dacă tot ne oferă Valentin Anghel un exemplu demn de urmat, am zis să dau și eu mai departe, poate-poate vin în ajutorul cuiva. În caz că ai citit până aici și profilul tău nu se potrivește descrierii mele de mai sus, poate ar fi bine să te oprești. În schimb, dacă simți că ai fi un șef potrivit și ai face față cerințelor pieței, următorul pas este de a descărca gratuit aplicația AVBS Creditdisponibilă doar pentru smartphone-urile Android sau iOS, aplicație care îți permite să calculezi și să soliciți creditul potrivit ție.

app

Știu că poate părea ușor de necrezut, însă parteneriatele cu bănci precum BRD, BCR, Garanti Bank sau Alpha Bank dau credibilitate și siguranță, oferind totodată oportunități noi, flexibile pentru clienți.

Mai rămâne doar un lucru de finalizat: sediul personal. Dacă nu dorești să plătești chirie, poți să achiziționezi un apartament făcând un credit pentru casă, apartament pe care îl poți transforma în sediu de business pentru o franciză AVBS Credit. Dacă deții deja un spațiu pe care-l poți destina acestei activități, cu atât mai bine.

N-a spus nimeni că o să fie ușor. Dar adevăratele împliniri cer compromisuri. Cer timp. În doar câțiva ani de activitate, fără a mai fi nevoit să te joci de-a „uite visul, nu e visul”, vei putea da și tu mai departe.

Dar din dar se face… franciză AVBS Credit.

*Articol (a)creditat Spring SuperBlog 2015*

surse foto: super-blog.eu, pinterest.com, avbs.ro

Anunțuri

16 comentarii la “Uite visul, nu e visul

  1. Alina
    Martie 8, 2015

    Vezi ca nu ai inregistrat articolul! 😀

    Apreciază

  2. Michaela Stanoiu
    Martie 8, 2015

    Interesant. Chiar nu stiam de chestia asta. 🙂

    Apreciază

  3. Abisurile
    Martie 8, 2015

    Visul meu a fost sa fiu saraca. Nici pe mine nu m-a atras domeniul financiar, am fugit de el cat am putut. Si n-am scapat. Primele „misiuni” au fost in domeniul contabil. De ce ti-e frica nu scapi. Relativ la franciza : cred ca este un mijloc de a „incepe cu dreptul” . Regula de baza: sa fii in domeniu si sa-ti placa. Mult succes!

    Apreciază

    • Nina Docea
      Martie 8, 2015

      Încep să cred că uneori nici nu-ți dai seama că ai un vis până când nu te trezești în mijlocul lui. Încă aștept ziua aceea…
      Mult succes și ție!

      Apreciază

  4. Vdz
    Martie 8, 2015

    In clasele primare am visat sa fiu nevasta de ministru, iar mai tarziu, la liceu, astronaut.Nu mi-a iesit. Acum vreo 15 ani visam sa fiu cetatean american, nici asta nu s-a realizat. In momentul de fata visez sa fac voluntariat prin Bora-Bora, de exemplu, am auzit ca pe acolo ploua cu pensionari bogati care au nevoie de consolare ca nu pot lua bogatiile cu ei pe lumea cealalta. Un ajutor acolo la injumatatirea fondului pricinuitor de regrete le-as putea da cu draga inima.
    Daca nu-mi iese nici asta in viitorul apropiat, si sunt mari sanse sa nu-mi iasa, bag seama ca nu-mi ramane alta solutie decat sa obtin o franciza in ceva. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Nina Docea
      Martie 8, 2015

      Am râs.
      Poate ar fi mai ușor să obții mai întâi o franciză, scoți ceva bănuți și abia apoi pleci în Bora-Bora. Două dintr-o lovitură. 🙂

      P.S.: Apreciez că-ți faci timp să mă răsfoiești. Ți-o spune cineva care a cam pierdut noțiunea timpului în ultima vreme.

      Apreciază

  5. Ioana
    Martie 9, 2015

    Eu am vrut sa ma fac vanzatoare de inghetata 🙂 Acum as vrea sa fac orice care sa nu aiba legatura cu vanzarile.

    Apreciază

  6. Bianca Alexandra
    Martie 13, 2015

    Eu am vrut sa fiu actrita, cantareata, fotomodel sau marinar si… am ajuns economist. No me gusta! :)) Dar articolul tau imi place. Mult succes! :*

    Apreciază

  7. Alina
    Martie 13, 2015

    Compromisuri, timp, pasiune, implicare – toate sunt ”ingredientele” unui business de succes!
    Felicitari pentru articol si mult succes in implinirea visului tau! :*

    Apreciază

  8. Pingback: Despre provocarea Spring SuperBlog 2015 | Catinca Vlad

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Martie 8, 2015 de în Spring SuperBlog 2015, SuperBlog şi etichetată , , , , , , , , , .
%d blogeri au apreciat asta: