Tu riști?

Există persoane pentru care o tură în jurul blocului face cât o călătorie peste mări și țări. Dacă în drumul ăsta mai întâlnesc și vreun cățel care își scoate capul dintr-o tufă, bucuros că a găsit loc bun pentru stropirea recoltei, sau dacă li se așează vreo muscă pe chelie, ei, abia atunci pot declara expediția cu adevărat memorabilă.

Dar astăzi nu vorbim despre fericiții aceștia.

Astăzi vorbim despre oamenii aceia comozi, pe care cu greu îi strunești să nu-și cumpere un bilet de avion cu destinația Asia. Sau cărora le e atât de lene să-și ia inima în dinți aventurându-se în parcul din spatele blocului, încât își aranjează plecarea cu ajutorul CND Turism spre destinații exotice, ca și când ar putea exista ceva mai exotic decât gardurile vii netunse. Pentru a ne putea feri de ei, ca nu cumva să ne pomenim la rândul nostru cu nesănătosul obicei de a căuta oferte turistice, trebuie să fim atenți la detalii:

1. Turistul „melc cu casă”
   Poate cel mai periculos din toată adunarea, acest tip de turist e, de cele mai multe ori, femeie. Preferă ţările nu prea îndepărtate, căci e greu să cari toată casa în spinare, dar suficient de orientale încât să îi satisfacă nevoia de a se lăuda. Vizitează îndeosebi Turcia, dacă se poate chiar şi la fiecare sfârşit de săptămână, iar dacă îl întrebi cum a fost în vacanță, începe să-ți povestească despre un model inedit de costum de baie sau despre cât de luxoasă a fost camera de hotel. Cunoaște majoritatea plajelor cu nisip auriu, dar n-a auzit niciodată de terasele de calcar Pamukkale („castelul din bumbac”), o adevărată minune a naturii. Ține mereu telefonul în mâna dreapta pentru a fi sigur că are timp să-l îndrepte în direcţia sa pentru un selfie de zile mari. Reţeaua preferată de socializare: Facebook.
2. Turistul „talpă iute”
   Îl recunoşti dintr-o privire, tot ce trebuie să faci e să privești spre papucii săi. E genul de om neobosit, care evită orașele atunci când pleacă în concediu, așa că optează pentru un safari în Parcul Național Corbett din India. De profesie, cel mai probabil, programator. Are un rucsac mare în spate din care nu lipsește niciodată harta. Laptopul s-a hotărât să-l lase acasă, în timp ce el își face un update la nivel cerebral. Caută să iasă din universul restrâns al monitorului, dorind să-și depășească temerile. Acolo, înconjurat de elefanți asiatici, tigri bengalezi și mai bine de șapte sute de specii de păsări, turistul nostru încearcă să se deconecteze de la banalul cotidian, supunându-se unor încercări destul de ambițioase: câteodată, pe ascuns, sare din mașina de teren și dă câțiva pași înainte. Apoi, la primul foșnet mai evident, într-o milisecundă e deja la loc ferit, înapoi în mașină. Evident, nimeni nu observă nimic. De-aia i se spune „talpă iute”.

• Turistul „Toma necredinciosul”
  Împins nu atât de curiozitate, cât de încăpăţânarea de a nu crede până nu vede cu proprii ochi, acesta e, de obicei, trecut de vârsta de treizeci şi cinci de ani. Stăpân pe sine, consideră că a văzut destule la viaţa lui, însă când cineva îl contrazice, nu mai stă pe gânduri. Din trei mişcări, îşi face bagajul şi pleacă în China, un tărâm al contrastelor, al diferenţelor. În Beijing nu pare a fi impresionat la o primă vedere de clădirile imense şi moderne, ci se ghidează după miros. E fascinat de bucătăria chinezească, de ingredientele şi condimentele variate, însă nu îşi poate crede urechilor în legătură cu specialităţile din China, unde câinele şi pisica nu-s doar animale de companie. Intră în primul restaurant chinezesc și iese la fel de repede. Își continuă turul cu un nod în gât, prefăcându-se că nimic nu s-a întâmplat. De data aceasta, Palatul Imperial Chinezesc pare o variantă mult mai digerabilă de obiectiv turistic. Situat în inima capitalei, Palatul, numit și „Orașul Interzis” , e visul oricărui turist care vizitează China. Construcţia acestuia a durat nu mai puţin de cincisprezece ani, iar în trecut accesul în interior era strict interzis. Cine nu şi-ar dori să pășească în cel mai mare palat din lume?! Până și „Toma necredinciosul” își dorește.

 

• Turistul „spiritual”
  Caută, dar nu ştie exact ce. Încearcă să se găsească pe sine sau o explicaţie a fenomenelor din jur, călătorind. Şi, Slavă Domnului, oriunde ar pune degetul pe hartă, ar găsi rost de vacanţe speciale. O destinaţie cel puţin interesantă ar fi Bali, Indonezia sau Insula Zeilor, unde se regăsesc peste 20.000 de temple, iar ritualurile şi credinţele balinezilor se pliază perfect pe fiecare aspect al vieţii. Până şi cel mai spiritual om ar fi şocat să vadă că la fiecare colţ de stradă există un templu. Dintre acestea, Pura Besakih rămâne cel mai important, fiind templul mamă, situat la baza unui vulcan, vulcan care e considerat de către localnici a fi zeu. Turistul spiritual se pierde cu uşurinţă printre ceilalţi, devenind, astfel, un om de-al locului. Adoptă fără să clipească un nou stil de viață cât timp petrece printre balinezi, iar cel mai mult îi place Bumbu Bali, un fel de mâncare tradițională din semințe și rădăcini aromate zdrobite, peste care se adaugă puțină pastă de pește. Cel mai mult, după meditație, bineînțeles.

 

Așadar, există turiști și turiști care preferă vacanțe în Asia.

Acum, întrebarea este: tu riști?

 

*Articol cu dor de ducă pentru Spring SuperBlog 2015*

surse: travel.descopera.ro, imperatortravel.ro, pinterest.com