Pledez pentru cea mai mare oră de sport. Nu în școli!

De câțiva ani mă tot mint că până și fuga de sport tot sport se numește. Câțiva ani, adică din școala generală. N-am avut niciodată un corp atletic, ci am fost un copil normal, dar înainte ca sistemul de învățământ să-mi taie apetitul pentru mișcare fix prin ora de educație fizică, țin minte că iubeam cu adevărat activitatea asta.

Copilăria mi-a fost plină de Prinselea, Ascunselea, Omul Negru, Rațele și vânătorii, jocuri în care reușeam cu ușurință să alerg suficient de repede sau să fiu suficient de perspicace. Iar lucrul ăsta făcea diferența, pentru că nu de puține ori, tovarășii de joacă își luau jucăriile și plecau la scara lor de bloc din cauza invidiei, căci eu pierdeam mult mai rar decât ei. Apoi, când am intrat în clasa întâi, iar moda de a lega și dezlega cele mai bune prietenii era la ordinea zilei, aveam grupul nostru de fete, pauzele ocupându-ni-le cu Șotron sau Peci. Îmi plăceau amândouă, însă la Peci eram expertă și abia așteptam ultimul nivel, care, sinceră să fiu, nu-mi dădea prea multe bătăi de cap, fiind printre cele mai înalte fete din clasă. Prin clasa a treia, țin minte că lucrurile au luat-o pe un făgaș diferit, întrucât mă pasiona fotbalul. Jucam gleznă la gleznă cu băieții de la mine din clasă, și, Doamne!, ce satisfacție mai aveam când le furam unora mingea, iar picioarele mele erau mai agere decât ale lor. Cred că a fost singurul moment din viața mea când am simțit egalitatea dintre femei și bărbați.

Tot în acea perioadă, s-a întâmplat ceva care mi-a marcat în cel mai pozitiv mod copilăria. Aveam prietene ale căror părinți erau plecați în străinătate și primeau tot felul de jucării. Ei bine, una dintre ele a venit într-o zi în spatele blocului cu un set nou-nouț de palete cu fluturaș. Toți copiii priveam spre palete fascinați, dornici să le ținem în mâinile noastre micuțe și neștiutoare. Și eu priveam, doar că altfel. Parcă cu teamă, o teamă de nou. Iar în acea perioadă nu prea găseai în micul nostru oraș uitat de lume așa ceva. Rămăsesem, așadar, cu un gust amar, de neputință. Și-n plus, oscilam între a dori să joc, fără a avea însă cu ce și a nu avea curaj în cazul în care aș fi avut cu ce. Simțind asta în legătură cu mine, tatăl meu (sau tovarășul mai mare de joacă) a găsit cea mai inventivă rezolvare: a mototolit o foaie de hârtie și mi-a aruncat în mâini un papuc de casă, celălalt rămânând la el. De aici și până la a transforma întreaga locuință într-un adevărat teren de badminton n-a fost cale lungă. Ne-a ținut ani la rând cheful pentru joaca asta. Și câte zâmbete, și câtă voie bună, și câtă trăire adevărată s-au mai strâns! Și câte hârtii mototolite mai găseam după dulap, când se făcea curățenie generală! 😀

Vedeți voi, asta ar fi diferența majoră dintre atunci și acum în ceea ce privește sportul: chiar dacă nu aveam tot ce ne era de folos, exista mereu o a doua variantă. Improvizam orice, dacă era nevoie, de dragul mișcării. Astăzi există enșpe posibilități, dar nu mai e voință. Preferăm comoditatea, tocmai fiindcă suntem mult prea obișnuiți cu ușurința lucrurilor puse pe tavă. Și nu condamn pe nimeni, pentru că nici eu nu mă aflu în vreo altă categorie. În schimb, vreau să vă invit să luăm parte la o inițiativă demnă de lăudat: Cea mai mare oră de sport.

Aflată la a cincea ediție, campania ajunge chiar acasă, la Brașov, în Piața Sfatului, în data de 11 iulie. Aceasta presupune 12 ore de mișcare în aer liber împreună cu antrenori de fitness români și străini, de la 9 dimineața până la 9 seara, de la cei mai mici până la cei mai mari. Nu e loc de plictiseală, dar e loc pentru toată lumea, iar programul va fi următorul:

• Zumba warm-up (9.00 – 9.50)
• Functional Training cu echipa WePlay (10.00-10.50)
• Kangoo Jumps cu Ildiko Dosa (11.00-11.50
• Kombat Jump cu Dana Boros – trambuline Rebound (12.00-12.50)
• Functional Training cu echipa WePlay (13.00-13.30)
• Zumba (13.30-14.00)
• Kangoo Dance cu Gabriel Ghiță (14.00-14.50)
• Khai Bo cu Adrian Borozan și Laurențiu Cical – Fitness Scandinavia (15.00-15.45 )
• Functional Training cu Cristina Androne și Ana Maria Guther – Fitness Scandinavia (15.45-16.30)
• Super Jump cu Dana Boros – trambuline Rebound (16.30-17.30)
• Steel Combat cu Fernando Gorini (17.30-18.15)
• Steel Tonic cu Fernando Gorini (18.15-19.00)
• Onekor cu Mihaela și Marius (19.00-19.30)
• Zumba cu Marius Grancea și Mihaela Opria (19.30-20.00)
• Zumba cu echipa Zumba Romania (20.00-20.50)

Pe toată durata zilei vor exista, în paralel, patru zone de sport:

• Boot Camp Romania (Ultimate Workout) – exerciții inspirate din antrenamentele de tip militar
• Real Ryder (20 de biciclete stationare) – înscrieri la Marius Grancea
• Gravity (5 posturi de lucru): antrenamente pentru toate grupele musculare folosind aparate cu scripeți
• TRX: antrenament suspendat, cu greutatea corpului (20 de posturi de lucru)
• Zona fotbal

Iar ca să fie totul perfect, se mai pune la cale încă ceva: a II-a ediție a Crosului de seară, Mișcarea face bine, care constă în două probe de câte 4 km, din care nu lipsesc obstacolele. De asemenea, se pleacă din și se ajunge în Piața Sfatului.

Sunt convinsă că va fi un eveniment pe cinste, în care până și cei mai comozi, care vor privi de pe margine, vor simți nevoia de a se alătura celor implicați. Eu voi fi prezentă. Un semn bun e că evenimentul se pliază exact pe ziua în care am stabilit mult așteptatul blogmeet brașovean, la care vor lua parte bloggeri din Craiova și din partea Sibiului. Deci, dacă suntem mai mulți, poate punem și de-o mișcare fizică sănătoasă, nu doar cea de mișcat degetele pe tastatură.

În caz că v-am făcut curioși și ușor invidioși pentru că nu puteți fi prezenți, mai aveți o șansă pe 1 august. La Mamaia!