Păduchi? Pă ducă!
În şcoala primară aveam o singură grijă: doamna asistentă. În momentul în care uşa sălii de clasă se deschidea larg şi o femeie plinuţă, cu un halat alb, intra nepoftită în mijlocul orei, era clar că existau două posibilităţi: fie urmau injecţii, fie erau şanse mari să avem păduchi. Iar dintre cele două, varianta păduchilor devenea al naibii de agreabilă.
Îmi amintesc că, la un moment dat, câţiva dintre colegi chiar au avut din-ăia mici și negri de respirau greu (de la atâta înmulțire 😉 ), iar comportamentul adulţilor (de la asistentă până la învățătoare și de la învățătoare până la părinții copiilor în cauză) mi se părea de-a dreptul dubios: se vorbea în șoaptă, ca și cum s-ar fi întâmplat o nenorocire fără de margini, părinții erau sunați pentru a veni cât mai repede să-și ducă odraslele acasă, pentru tratament, iar copiii începeau să devină respingători unii cu ceilalți. Să nu mai vorbesc de faptul că, după ce tratamenul se încheia, iar elevii reveneau la școală, ceilalți îi priveau diferit, prieteniile se stricau, iar relațiile trebuiau construite treptat, de la zero.
Slavă Domnului, eu n-am avut păduchi, dar mi-am amintit de acest episod pentru că zilele trecute, în timp ce-mi așteptam rândul la o farmacie, o doamnă i se plângea farmacistei:
– Când am văzut ce are în cap… Și dacă vă spun la ce școală e, n-o să vă vină să credeți!
Stop. Aici mi s-a tăiat firul. De ce? Uite de-aia:
Păduchii de cap trăiesc în părul murdar – Fals, trăiesc în orice tip de păr, indiferent dacă e îngrijit sau nu;
Păduchii pot să sară – Fals, tot ce pot să facă e să se târască și se pot transmite doar la contactul direct dintre capete;
În general, doar copiii au păduchi – Fals, păduchii pot să apară la orice persoană, indiferent de categoria de vârstă, cu toate că, în România, problema se întâlnește în special în rândul copiilor (7-14 ani);
Păduchii se pot lua de la animale – Fals, păduchii de cap sunt paraziți care supraviețuiesc doar hrănindu-se din scalp până la de patru ori pe zi, iar odată scoși din păr, nu vor supraviețui mai mult de trei zile;
Cea mai sigură cale de a scăpa de păduchi e metoda tradițională cu gazul – Fals, există numeroase tratamente testate clinic, mult mai ușor de aplicat și care îți dau voie să ieși din casă.
Unul dintre acestea este Paranix, o formulă blândă cu extracte din plante sub formă de spray și șampon, ceea ce farmacista i-a și recomandat acelei doamne revoltate. Iar dacă în momentul în care există epidemie de păduchi simți că începe să te mănânce pielea capului (eu așa pățesc mereu când aud în jurul meu că are cutare păduchi), am văzut că există și un spray pentru prevenție, care poate fi folosit de cei înclinați spre ipohondrie. 😉
E ciudat când te gândești că suntem în 2015 și oamenii nu sunt încă informați cu privire la acest subiect considerat deseori tabu, iar în loc să se documenteze, preferă o tăcere care să-i scoată din rușine. Conform unui studiu Omnibus, 27% dintre români nu au habar cum se transmit păduchii, iar 47% au scăpat de păduchi cu ajutorul gazului. Iar pe lângă toate astea, mulți dintre adulți povestesc că au fost traumatizați datorită faptului că în copilărie au fost dați cu gaz și tunși la zero.
De ce sunt oare oamenii înclinați spre a-și complica viața?!
Sau poate li s-au urcat păduchii la cap?! 😉
Nina Docea 
Si eu am „amintiri” din astea cu asistente in alb care intrau in clasa cand iti era lumea mai draga. Si da, erau cazuri si cazuri, se arata cu degetul , se susotea, etc, etc. Aici, in Franta, e ceva „normal” sa se intoarca copilul din vacanta cu paduchi. se fac campanii televizate, afise mari in farmacii, nu este deloc un subiect tabu. A ramas tabu in capul meu se pare.
ApreciazăApreciază