Nina Docea

de Mădălina Rodocea

Ce vedem la ffe?

Curând, mai exact pe 7 mai, va începe cea de-a 19-a ediție a Festivalului de Film European, care va bucura de data aceasta iubitori de film din cinci orașe ale țării:

  • București: 7-14 mai
  • Craiova: 15-17 mai
  • Târgu-Mureș și Iași: 22-24 mai
  • Hunedoara: 29-31 mai

Lista filmelor e lungă și variată, gata să mulțumească până și cele mai pretențioase gusturi, să inducă privitorii în tainele diferitelor culturi, să-i miște pe interior și să le trezească semne de întrebare și de exclamare. Toate acestea, fără arhicunoscutele accente americane, care au devenit, din punctul meu de vedere, de prost gust, prin infinita repetabilitate a lifestyle-ului superficial, ușor de oferit pe tavă celor din fața ecranelor. Iar acum îmi amintesc de cuvintele unui preot român, întors din America:

În general, în America se suferă de singurătate. Producţiile lor de divertisment sunt o încercare de a umple un gol. Orice om care merge în America are un şoc, în sensul că filmele lor sunt altceva decât viaţa lor. E ca şi cum mergând printr-un deşert vezi un panou, iar în film nu vezi pustiul, ci ţi se arată numai panoul. E multă singurătate acolo, distanţele fizice sunt mari şi acestea implică distanţe enorme între oameni.

Tocmai de aceea, o încercare de-a ne schimba registrul filmelor pe care le urmărim e binevenită, iar eu deja am ochit câteva titluri delicios de interesante, chiar dacă unele dintre ele sunt de un dramatism exacerbat. Dintre acestea, mă voi opri asupra unuia singur, și anume Le goût des myrtilles sau Gustul coacăzelor, o producție belgiană inedită. Regizorul Thomas de Thier construiește în jurul peliculei o fabulă filosofică ce are în prim plan un cuplu de seniori care redescoperă emoțiile copilăriei în timp ce se apropie tot mai mult de clipa morții. Cine a spus că vizionarea unui film e floare la ureche, probabil n-a ajuns să-l urmărească pe acesta, care promite că procesul va fi unul provocator pentru oricine se va afla în fața ecranului.

gustulcoacazelor

Nu voi da prea multe din casă, ci doar mă voi rezuma la a vă spune că protagoniștii, Jeanne și Michel, au parte de o viață liniștită, zilele părând să treacă toate în aceeași manieră. Toate astea până când, în timpul unui popas prin pădure, Jeanne adoarme, iar când se trezește… ei bine, când se trezește, vă rămâne vouă de văzut, de trăit, de simțit…

Montajul e foarte frumos realizat, iar povestea din spatele filmului vine să contrazică crezul american. Să nu mai vorbim de muzică, ce te transpune într-un cadru feeric. E un film enigmatic și emoționant, deci, cei mai sensibili să-și pregătească din timp batistele. Aș încuraja pe oricine să-și rupă din timpul liber pentru a-l viziona, tocmai pentru că e altfel, iar lucrurile mai altfel transformă oamenii, nu-i lasă să se afunde în cotidian și în probleme fără noimă, ci le deschide noi orizonturi.

Dacă ți-am stârnit curiozitatea, poți consulta programul ffe și poți descoperi și alte filme care te conduc la introspecție, în caz că gustul coacăzelor nu-ți este pe plac. Eu voi mai rumega puțin boabele negre, dulci-acrișoare, roade ale unui film cu adevărat reușit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Mai 4, 2015 de în Publicitate şi etichetată , , , .
%d blogeri au apreciat asta: