Visele bătrânilor

Tata obișnuia să-mi repete că-s un copil bătrân. Nu ziceam că nu, căci un sâmbure de adevăr tot exista, însă imediat venea și replica mea: atunci înseamnă că o să fiu o bătrânică tânără și simpatică!

Nu știu dacă numai mie mi s-a întâmplat, însă am tânjit mereu după maturitate, după corpul și mintea coapte ale adulților, după ridurile care îți crestează fin pielea, mai iscusit până și decât cea mai migăloasă mână. Iar ca efect, n-am găsit companie mai plăcută decât cea a celor trecuți de prima tinerețe. Îmi plăcea (și încă îmi mai place!) să-i aud povestind, să-i sorb din priviri și să învăț de la ei, chiar dacă mogâldeața de om ce le stătea alături părea că nu pricepe o boabă din cele ce i se desfășurau înaintea ochilor.

În aceeași manieră, constat cum bătrânii, din dorința de a-și recăpăta vioiciunea de altădată și pentru a-și face bătrânețea mai blajină, caută compania nepoților. De care, de multe ori, însă, n-au parte. Prinși în vârtejul cotidian, suntem prea ocupați să le mai ascultăm convingerile demodate și, astfel, îi neglijăm, îi rănim.

Vă amintesc că pe 29 aprilie sărbătorim ziua europeană a solidarității între generații, dorindu-se îmblânzirea acestei tensiuni dintre generații, prin reunirea celor două grupe de vârstă, așa încât să aibă loc un schimb util de experiențe și competențe. Cu acest prilej, am fost invitată să particip în calitate de blogger la o campanie pentru bătrâni desfășurată pe Facebook în perioada 21 aprilie – 30 aprilie, campanie la care s-au alăturat nu doar bloggeri, ci și actori, muzicieni și oameni de media, dintre care am reținut câteva nume importante: Dan Bordeianu, Dan Negru, Gianina Corondan sau Marius Matache. Campania se numește „EI suntem NOI” şi are ca obiectiv conştientizarea tinerilor cu privire la nevoile speciale ale vârstnicilor, atât pe plan emoţional, cât şi în ceea ce priveşte bunurile de care au atâta nevoie.

Campania presupune să îmbătrânesc, aşa că n-am putut să refuz, mai ales că de mult mă tot întrebam cum o fi să-mi spună lumea „tanti Nina” sau „tanti Mădălina”. Drept probă, am îmbătrânit, dar nu oricum, ci… pe Facebook. Cu ajutorul aplicației de mobil AgingBooth, am reușit să-mi duc traiul până în 2050. Bătrânică tânără și simpatică, ziceam?! 😀

Așa arată acum poza mea de profil, iar de nu credeți, luați de vă convingeți!

Vă invit, la rândul meu, să luați parte în acest proiect pentru a atrage atenția publicului larg și, astfel, pentru a împlini visele celor zece bătrâni din proiectul „Visele bătrânilor”.

Haideţi să nu lăsăm bătrânii să viseze prea mult. S-ar putea să nu se mai trezească.

Publicitate