Nina Docea

de Mădălina Rodocea

O analiză psihologică a serialului „Tom și Jerry”

tom_si_jerry

Sunt convinsă că dacă mi-aș întreba prietenii și cunoscuții, fie ei de-o șchioapă ori de doi metri, în legătură cu lucrurile ce le trec prin minte la auzul cuvântului „copilărie”, majoritatea ar include pe listă și acest serial atât de drag și atât de apropiat nu doar copiilor mici, ci și celor mai mari.

Cum se întâmplă ca, indiferent de vârstă, să fim atrași de-un astfel de desen animat?

Ei bine, se pare că participarea mea la diferite cursuri de analiză tranzacțională, o formă de psihologie socială, n-a fost chiar inutilă. Acolo am învățat despre stările eului. Pe scurt, fiecare dintre noi putem trece în timpul relaționării de la o stare a eului la alta: Părinte, Adult, Copil. Eul Părinte reprezintă starea în care ființa umană copiază inconștient atitudini parentale, putând oferi sfaturi utile și mângâiere, dar și impunând diferite restricții prin care se dorește disciplina. Starea de Adult înseamnă că o persoană e capabilă de judecăți realiste, bine cântărite, ce conduc de cele mai multe ori la luarea unor decizii raționale, în comparație cu starea de Copil, care se bazează în principal pe ceea ce simțim, o stare în care ființele umane se comportă, gândesc și simt la fel ca în copilărie, adică instinctual.
Între toate aceste stări trebuie să existe un echilibru, pe care, însă, de cele mai multe ori nu reușim să-l și păstrăm. Mai grav, nu reușim să realizăm că acționăm greșit și, astfel, ne îndepărtăm de liniștea interioară, apelând la diferite jocuri sau trucuri prin care să ne satisfacem orgoliul. Aici e punctul în care serialul animat intervine.

Jerry reprezintă, după cum deja v-ați dat seama, starea eului de Copil. Dimensiunea redusă, rotunjimea feței, disproporționalitatea capului față de corp (acesta fiind mai mare), toate acestea fac ca oamenii aflați în starea de Copil să-l perceapă pe Jerry ca fiind personajul pozitiv și, într-un fel, să se identifice cu el. Iar cum de cele mai multe ori Copilul se simte la degetul mic al Părintelui sau Adultului, desenul animat vine să gâdile orgoliul celor ce-și însușesc un comportament infantil și încăpățânat, din care nu vor să iasă pentru a-și găsi echilibrul despre care vorbeam mai sus…

tom-jerry-the-spotlight-collection-volume-2-20051031045452948-000

Pe de altă parte, Tom e construit într-o manieră mai impozantă, mai autoritară. Fiind de dimensiuni mai mari, îl alipim numaidecât stărilor de Adult sau de Părinte, stări pe care oricât ar încerca să și le însușească, sfârșește prin a-și regăsi mereu starea de Copil, stare în care, însă, nu se simte în largul său…

1tom-jerry-the-spotlight-collection-volume-2-20051031045450386-000

Așa că, indiferent de vârstă sau de starea eului în care ne aflăm la un moment dat, tot e posibil să ne regăsim într-unul dintre personajele acestea poznașe. Ce e interesant e faptul că nu doar ne regăsim, ci, privind spre ele de undeva din exterior, reușim să ne dăm seama de propriile greșeli și de situațiile ridicole în care ne punem de unii singuri. Ești mezinul familiei și te simți presat de părinți? Cu siguranță îl vei compătimi pe Jerry. Ai frați mai mici de care trebuie să ai „grijă”, dar care te scot din sărite? Tom e de-al tău! Sau poate ești adult în toată regula, ba chiar părinte, iar uneori simți că nu îți mai poți controla copiii, că ai și tu nevoie de o pauză de joacă? Cu siguranță te vei identifica cu ambele personaje.

Nu e păcat să împărțim serialele pe categorii de vârstă sau de experiență, când un simplu serial animat de pe Boomerang, de exemplu, îi poate reuni pe toți ai familiei, de la cel cu țâța-n gură până la cel cu barba sură? Un astfel de desen îți trântește în față adevărul gol-goluț, un adevăr care în mod normal te-ar supăra, dar care prin intermediul personajelor amuzante și a comicului de situație devine chiar motiv de râs. De râs cu lacrimi. Dintre restul serialelor difuzate pe acest post de televiziune la care am apucat să trag cu ochiul, „Inspector Gadget”, „Scooby-Doo, unde ești tu?”, „Garfield Show” sau „Orășelul leneș”, tot clasicul „Tom și Jerry” mi se pare că rămâne cap de listă atunci când vine vorba de vizionarea în familie a desenelor animate, căci, pe lângă motivele amintite mai sus ce țin de psihologia socială, serialul lasă în urmă o morală demnă de urmat pentru fiecare în parte și reprezintă o modalitate simplă de relaxare.

Clasicul nu se demodează niciodată, nu-i așa?

Boomerang_tv_logo

Anunțuri

2 comentarii la “O analiză psihologică a serialului „Tom și Jerry”

  1. Ioana
    Februarie 18, 2015

    Eu cred că am intrat în starea de părintele-părintelui atâta mi-e de milă de bietul Tom câte uși a spart cu capul și de cât de des i-a fost prinsă codița la ușă sau în diverse alte curse 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Nina Docea
      Februarie 18, 2015

      Există, într-adevăr, o grămadă de alte analogii care se pot face pe subiectul ăsta, însă m-am limitat la cele de bază. Sper să apuc într-o zi să văd toate serialele, de la a la z. 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Februarie 18, 2015 de în Publicitate şi etichetată , , , , , , , , , , .
%d blogeri au apreciat asta: