Bătrânul și bobul de strugure
Intru în Billa. Mă îndrept direct spre raionul cu fructe și legume și-i dau rotocoale de vreo câteva ori, înghițind în gol. La un moment dat mă opresc, privind spre verdele, roșul și portocaliul din jurul meu, încercând să mă hotărăsc ce să aleg.
În dreapta mea, un bătrânel uscățiv:
– Domnișoară, nu te supăra, îmi spui și mie cât costă strugurii ăștia?, mă întreabă acesta, cu o voce șoptită, sacadată, în timp ce-mi face semn cu mâna spre strugurii negri.
– 4 lei 59, zic.
– Și ăștia?, ridicând un deget spre strugurii albi.
– Ăștia sunt un pic mai scumpi. 4 lei 99.
Fără să mai spună ceva, îmi întoarce spatele, smulge un bob de strugure alb și-l gustă. Apoi pleacă.
Nina Docea 
Se poate numi asta curaj ? cred că da 🙂
ApreciazăApreciază
Nu știu, Ioana, cum se poate numi sau ce reprezintă acest moment. Știu doar că mi-a plăcut. 🙂
ApreciazăApreciază
Cand eram in liceu, sora mea si cu o colega de clasa gustau toate ciresele din piata sa vada „daca sunt ca ale noastre” 🙂
ApreciazăApreciază
Eu mereu am avut o teamă care m-a oprit din a face așa ceva. Cred că am rămas cu sechele de când am furat un ChupaChups. 😀
ApreciazăApreciază
Haios rau ! A vrut omul sa guste din ce-i mai scump.
ApreciazăApreciat de 1 persoană