La sfârșit de SuperBlog 2014

Când mi se-ntâmplă ceva care lasă urme adânci nu doar pe retină, ci mai ales în buzunarul de la piept, trebuie să treacă cel puțin o lună până să mă apuc de scris, timp în care stau și cuget, ca badea Ion.

Poate că ardeleanca din mine s-ar mai fi lăsat mult și bine așteptată, numai că zilele trecute mi-a ajuns un zvon pe la urechi. Gurile rele spun că m-aș fi îndrăgostit în cele două zile petrecute printre superbloggeri. Evident că nu am recunoscut nimic la început, numai că, fie vorba între noi… puțintică dreptate tot e la mijloc. Acum bănuiesc că ar trebui să vă spun și numele celui în cauză. Ei bine…el…e…mai mulți. Și-am să-i iau pe toți în ordinea în care i-am cunoscut.

M-am îndrăgostit, deci, de:

• Diana Gavrilă (ptiu, drace, uitasem să-mi avertizez cititorii că sunt bi 😛), cea cu care am schimbat o grămadă de zâmbete și replici pe drumul spre Straja. O bibliotecă vie.
• Raul, șoferul nostru prudent, dar în același timp mereu pus pe șotii, care m-a surprins cu prietenia sinceră pe care mi-a arătat-o. Să ai grijă de Diana, altfel, adio prietenie!
• Ramona Lengyel, cea mai aplaudată concurentă din seara premierii și un exemplu pentru noi, toți, o fată al cărui râs nemaipomenit a stors încă vreo câteva râsete de la mine.
• Cristina Gabriela Tudose, cea care urma să-mi devină colegă de cameră la Vila Alpin din Straja. Săraca, nu cred că a avut sentimente prea bune pentru mine, altfel nu-mi explic cum, pe la ora patru dimineața, când până și capra sforăia, eu ciocăneam la ușă, iar ea, nimic, dom’le!
• Cristina Lincu, o femeie pe chipul căreia parcă citești mereu buna dispoziție și pe care o felicit încă o dată pentru reușita din această ediție!
• Aniela Deby, vecina de județ, care, atunci când am făcut un popas, a crezut că face poză cu niște turiști nemți. Când colo, eram tot superbloggeri și noi. Ce coincidență, nu? :-)) Ihlibedih, Anielo! Ești de ispravă!
• Claudia Pătrașcu, care nu pot să uit că m-a întâmpinat cu o sprânceană ridicată și un „Tu cine ești?!”. :-)) Lăsând asta la o parte, îți mulțumesc pentru purtarea de grijă, Claudia, și pentru amabilitatea ce te caracterizează.
• Bianca (Pinky), prima pe care am recunoscut-o la masă, cu care îmi pare nespus de rău că n-am reușit să vorbesc mai multe. Mai multe, printre care să-i spun că are niște ochi superbi. Dar i-o spun acum. 🙂
• Agurița, o femeie cu un aer chic și încrezător, care n-a scăpat de clasica întrebare: de ce ți se spune Nașa, mă rog?
• Alina Gheorghe, pe cât de mică, pe atât de a naibii! 🙂 Nici cu ea n-am reușit să stau prea mult de vorbă, însă, în scurtele întrevederi, mi-am dat seama că e genul de persoană care nu-ți spune ceva doar de dragul de a te flata, ci preferă franchețea, lucru pe care-l apreciez maxim la ea.
• Pișcoțel, căreia trebuie să-i mărturisesc că-mi era puțin teamă să n-o întrec la minimul de înălțime. 😉
• Daniel Botea, pe care l-am simțit de multe ori ca pe o gazdă și care ne-a încălzit sufletele cu felul său de a fi, cu dansurile faine și, bineînțeles, cu o afinată oltenească.
• Albert Budica, un om cu care chiar ai ce povesti și-un mare fan al ciorbei de burtă, care, apropo, era nemaipomenit de gustoasă. Mulțumesc pentru tot ce-ai făcut pentru noi și pentru dimineața aceea în care am reușit și noi să stăm de vorbă. M-ai cam… inspirat!
• Rudia, o prietenă pe cât de veche, pe atât de dragă. Când ne-am cunoscut în online, n-aș fi crezut că va fi vreodată posibil să ne vedem și-n carne și oase, dar atunci când privirile noastre s-au intersectat, am simțit cum îmi râd ochii, ca atunci când întâlnești pe cineva pe care nu l-ai mai văzut de ani de zile. A fost o emoție pe care n-o mai trăisem până atunci.
• Emil Călinescu, minunatul care m-a cam intimidat. Dar știți ce-i culmea? Parcă mă simțeam un pic stânjenită când mă privea de acolo, de sus, dar când îndrăzneam să ridic privirea, în fața mea apărea un urs imens de pluș, inofensiv. Sper să nu mă înjuri, Emil, dar asta a fost impresia de moment. :-))
• Eugen Demetercă, un altul care a atentat la onoarea mea de domnișorică timidă, cu privirea-i ștrengară. 🙂
• Mihnea Socol, un băiat de la care nu-ți puteai dezlipi ochii în timpul dansului și pe care-l invidiez într-un mod pozitiv, desigur, căci tare mi-ar plăcea să fiu și eu la fel de dezinvoltă.
• Dan Pavel, care m-a luat la dans și-am sfârșit undeva prin aer, de nici nu mai știam de mine. :-))
• Christian Hertzug, cu care am reușit să schimb câteva vorbe spre dimineață și-am reușit să mă pierd în ochii dânsului, care ascund ceva poznaș în ei.
• Ileana Petrache, care mi-a mărturisit că nu m-ar fi recunoscut dacă ne întâlneam într-o altă conjunctură și căreia nu i-am mărturisit cât îmi e de dragă.

Într-un cuvânt, SuperBlog! Sunt absolut convinsă că am uitat să menționez persoane, așa că îmi cer iertare de pe acum.

Dacă regret ceva? Patru lucruri mari și late:

1. Că n-am avut răgazul necesar să fac cunoștință cu unii bloggeri.
2. Că n-am reușit să vizitez schitul, dar îmi iau revanșa la anul, dacă suntem sănătoși.
3. Că n-am fost pe fază la Brașoveanca.
4. Că n-am apucat să gust tortul.

 

Ce-am câștigat în urma participării?

1. O grămadă mare și frumoasă de amici.
2. Locul al doilea la SuperBlog 2014 din prima participare, alături de 2000 de lei cash.
3. O tabletă Lenovo oferită de Colop România. 
4. 50 euro de la Indevra Software, alături de un bilețel emoționant, scris de mână, din partea Silviei Iordache de la Komunomo. (iar ca să-i răspund, acțiunea cu bicicletele se petrece-n Brașov 🙂 ).
5. Și încă mai aștept cu nerăbdare câteva premii de la Farmec, Toyota și Editura All.

Dacă a meritat osteneala?

Cu siguranță! SuperBlog, laolaltă cu oamenii din spatele competiției, mi-au încheiat anul într-o manieră memorabilă.

Mulțumesc pentru prietenia voastră, mulțumesc sponsorilor, și să nu uităm de Autonom, cei care au făcut posibil să avem o mașinuță care ne-a purtat noroc!

Publicitate