Nina Docea

de Mădălina Rodocea

Team-building în familie

De-a lungul timpului, ne trezim mereu făcând parte din cadrul unei echipe. Mai mică sau mai consistentă, cu oameni pașnici sau, din contră, mai… acizi, suntem puși în situația de a găsi un numitor comun (chiar dacă uneori asta se traduce prin a ne călca pe inimă) pentru a ne îndeplini obiectivele.

Trebuie să recunosc că am întâlnit oameni minunați, o singură bătaie din gene fiind de ajuns pentru a înțelege ce vrem unul de la celălalt. Dar, inevitabil, am dat și peste caractere puternice, care au preluat frâiele grupului în grabă, conducându-l spre eșec. Astfel, am ajuns să-mi îndrept ușor-ușor atenția asupra cadrului familial. Deja mi-am anunțat rudele și prietenii să se pregătească din timp, căci într-o bună zi voi fi mama a patru copilași! Mai rămâne doar să aflu dacă tatăl lor s-a născut și…

– Ce prostii îngâni acolo?! Stai să vezi cum e să-l crești pe primul… intervine, ca de obicei, bunică-mea.

– Dar ce, ești pocăită?!, mă întreabă prietena mea cea mai bună.

– Vrei să faci echipă de fotbal?!, râde vecinul de la patru.

Cuvintele lor seci trec pe lângă mine, însă. Am convingerea că numărul mare de neînțelegeri, urmate de multe ori de divorțuri, își găsește rădăcina în faptul că oamenii nu acționează în familie ca și-ntr-o echipă, uitând să respecte anumite reguli. Copii care nu primesc responsabilități și cred că totul li se cuvine, părinți care nu muncesc în egală măsură sau nu se pun de acord în legătură cu scopul principal al familiei, mame care uită să-și exprime mulțumirea în fața lucrurilor bine făcute de către cei mici, tați care-și „arată mușchii” crezând că astfel își inspiră copiii, dar care nu fac altceva decât să-i demoralizeze… Sună cunoscut? Aud?

1Tocmai pentru a nu ajunge într-o astfel de situație nefericită, îmi fac planuri încă de pe acum. Iar dacă totul o să meargă ca pe roate, mă voi bucura de niște copii între care nu vor apărea nicicând invidia sau gelozia. Cum voi reuși? Simplu: printr-un team building la munte.

Activitățile de echipă ce presupun colaborare, strategie, depășirea limitelor, dar și distracție, pe care le-ar putea practica într-o tabără la Straja, îi vor ajuta să se cunoască mai bine pe ei, dar și pe frații lor, alături de care vor putea învăța cum să formeze o echipă, găsind modalități de a comunica mai eficient între ei. Adio bătăi cu perne, deci!

N-aș vrea să-mi văd nicicând eventualii copii timorați, așa cum a fost mama lor ani de-a rândul, preferând să se ascundă în camera ei prefăcută în peșteră, ci vreau să-i știu implicați în diverse activități outdoor, care ar putea să le stimuleze dezvoltarea, atât pe plan fizic, cât și pe plan emoțional. Un alt plus îl constituie, așadar, cadrul natural, care – zic eu – are șanse mari să prindă bine în rândul micuților, ce vor uita pentru câteva zile de laptop sau tabletă. Mai mult decât atât, aerul proaspăt de munte îmi va fi aliatul numărul unu, trimițându-i direct în lumea viselor, într-una din frumoasele camere ale Vilei Alpin***, căci știm cu toții că somnul e mai odihnitor atunci când faci mai multă mișcare.

2Încet-încet, odată ce văd că s-au familiarizat cu acest tip de activități, am de gând să-i aduc în prim plan și pe părinții lor, recte – eu și un distins domn. Vi-l prezint când o să-l întâlnesc. De ce am de gând să fac pasul ăsta? Pentru că nu-mi doresc ca prichindeii de azi să devină adolescenții de mâine cu care nu se poate discuta, care vor sta numai cu capul în monitor și nu mă vor lua deoparte, pentru a-mi spune ce-i pe sufletul lor și ce probleme întâmpină. În acest fel, voi consolida dialogul atât cu ei, cât și cu bărbatul care-mi va fi alături, însă până atunci mai am de așteptat vreo câțiva ani…

Dacă aveți impresia că aberez, gândindu-mă atât de departe, vă propun ceva. Hai să luăm drept exemplu grupurile de călători ce hotărăsc să rămână uniți în fața primejdiei, care altfel ar căpăta proporții uriașe. Așa ar trebui să acționăm și în căsnicie. Când lucrurile încep să ia o întorsătură nedorită, nu ne debarasăm unul de altul printr-un amărât de act de divorț, ci încercăm să facem ceva laolaltă pentru a restabili armonia ce a dispărut ca prin ceață. Nu putem de unii singuri, dar împreună totul e posibil. Iar toate astea prin intermediul unui timp petrecut util, în aer liber, alături de oameni dragi. Fie că facem parte din această echipă specială numită FAMILIE, fie că suntem membri unei echipe sportive sau ai unei organizații, un team-building la Straja este ocazia perfectă de a învăța să fim mai toleranți în cadrul unui grup de persoane, ajungând, astfel, să ne atingem țintele mai repede și mai facil.

vila

***Articol scris pentru proba 15 din cadrul SuperBlog 2014, sponsor – Vila Alpin*** din Straja***

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Noiembrie 11, 2014 de în SuperBlog, SuperBlog 2014 şi etichetată , , , , , , , , , .
%d blogeri au apreciat asta: