Nina Docea

de Mădălina Rodocea

Aventurile Ioanei, Oanei și Anei

Vacanța de vară a luat sfârșit. Prima zi de școală îi găsește pe micii exploratori în bănci, cu un teanc de cărți în față, de nici năsucul nu li se mai zărește. Învățătoarea, îmbrăcată într-un costum gri care-i accentuează personalitatea rigidă, pune obișnuita întrebare:

– Câți dintre voi au citit lectura suplimentară „Aventurile lui Tom Sawyer”?

Din primele bănci se ridică timid câteva mânuțe, mânuțe care-și pun stăpânii în postura de a povesti momentele-cheie ale poveștii. În tot acest timp, vacanța pare că nu s-a terminat pentru trei prietene ce stăteau în ultimele bănci…

– Voi ați citit?, întreabă curioasă Ioana.

– Nici pomeneală, dar pun pariu că aventurile mele sunt mult mai palpitante decât cele ale lui Tom Sawyer ăla, îi răspunde șoptit Oana.

– Și ale mele la fel!, continuă Ioana.

– De când ești atât de aventuroasă? Anul trecut plângeai din orice, vine replica Oanei.

Ultima oară am plâns când m-am pierdut prin oraș. Dar stai să-ți spun. Din nu știu ce întâmplare, am ajuns într-o zonă aproape părăsită. Și imaginează-ți că mai era și noapte. Și n-aveam nici telefonul la mine. Și mai erau și câini pe stradă. Și oameni care scormonesc prin gunoaie. Și luna intrase într-un nor. Și era și pană de curent. Și…

– Și???

– Și părinții își făceau griji. Și-mi era teamă că n-o să-i mai văd vreodată. Și-o să mă fure vreun om negru. Și-o să mă ducă cu el, te miri pe unde…

– Și până la urmă???

– Și până la urmă… a trecut un polițai pe acolo și m-a văzut plângând. Și m-a întrebat ce am pățit. Și i-am spus că m-am rătăcit. Și mi-a spus să fac de două ori la stângă, de două ori la dreapta. Și-am făcut cum mi-a zis… Și-am ajuns acasă. Acum mi se pare o aventură grozavă!

– Dar nu mai grozavă decât a mea, i-o întoarce Oana.

Hai, povestește-ne!

– Mi-am petrecut câteva zile la țară alături de verișorii mei. După o tură de „Adevăr și provocare”, am fost provocată să dorm o noapte întreagă pe o căpiță de fân. Nimic extraordinar până aici. Ei bine, eram între vis și realitate când, dintr-o dată, simt că mă gâdilă ceva pe gât. De frică, am înlemnit pe moment. Apoi, când m-am mai dezmeticit, mi-am dat seama că era un păianjen din-acela cu picioare lungi și păroase, cum numai în filme vezi.

– Aoleuuuu! Și ce-ai făcut?

– I-am dat un bobârnac și a sărit cât colo. Însă, crede-mă, toată noaptea am stat cu urechile ciulite, nu care cumva să se întoarcă. Tocmai mie mi s-a întâmplat… doar știi cât de frică îmi e de păianjeni. Dar am rezistat toată noaptea și-am dus la bun sfârșit provocarea! Sunt o învingătoare!, declară Oana, mândră de ea.

– Ana, tu prin ce aventuri ai trecut?, întreabă Ioana.

Ana, care în tot acest timp a ascultat tăcută discuția fetelor, scoate din ghiozdan câteva fotografii, pe care le înmânează Ioanei și Oanei.

alpin1 alpin2 alpin3

– Asta chiar e o aventură veritabilă, strigă cele două, entuziasmate. Unde sunt făcute fotografiile?

– În stațiunea Straja. Am petrecut o săptămână minunată alături de familie. Fără ca măcar să știm, în ziua în care ne-am cazat la Vila Alpin, s-a inaugurat noul parc de aventură Straja. A trebuit să depășim obstacole grele, să ne cățărăm în copaci și să trecem un pod ce era amplasat într-o zonă destul de înaltă. Mi-au cam tremurat genunchii, fetelor, dar nimic nu se compară cu senzația pe care o resimți după ce reușești să îți întreci limitele. Plus de asta, prețul este foarte redus pentru o vacanță la Straja

Abia aștept să ajung acasă! Poate îmi conving părinții să mergem, spune Oana.

– Și eu!, repetă Ioana.

– Vă avertizez, însă. Nici acolo nu scăpați de păianjeni mari și păroși sau de locuri în care ați putea să vă rătăciți. Sunteți sigure că vreți să mergeți?

Absolut!

Doar vocile celor trei prietene se mai auzeau în clasă, iar toată lumea își ațintea ochii și urechile asupra lor. Inclusiv învățătoarea. Liniștea asta prevedea pedeapsa. Învățătoarea, la început încruntată, și-a dezmorțit buzele mai apoi într-un zâmbet:

Ce ziceți, copii, de un sejur la Straja? Călcăm și noi pe urmele aventurosului Tom Sawyer?

Asta da pedeapsă!”, gândiră Ioana, Oana și Ana.

 

***Articol scris pentru cea de-a șaptea probă din cadrul SuperBlog, sponsor – Vila Alpin*** din Straja***

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Octombrie 21, 2014 de în SuperBlog, SuperBlog 2014 şi etichetată , , , , .
%d blogeri au apreciat asta: