Nina Docea

de Mădălina Rodocea

Ceva se întâmplase…

Acțiunea se petrece într-un oraș de vânători.

E bine cunoscut faptul că sezonul de vânătoare rămâne deschis din prima lună a anului până-ntr-a douăsprezecea, cu mici pauze în care bărbații intră într-un soi de hibernare. Acestea, însă, nu durează mai mult de nouăzeci de minute. Plus prelungiri, dacă este cazul. De la cel cu țâța-n gură, pân’ la cel cu barba sură, nu există mascul care să nu cunoască tainele acestei îndeletniciri, ce reprezintă primul pas în propagarea speciei. Mare bucurie pe mai marii urbei atunci când se naște un băiat:

Vânător îl facem!!, strigă cu toții în cor, iar uralele năpădesc străzile zile întregi.

Blestemul, însă, cade asupra locuitorilor. Preț de cinci ani de zile nu se mai nasc prunci. Nici de parte bărbătească, nici de parte femeiască. Degeaba încearcă domnii să-și folosească armele secrete, prin replici atent plasate, zâmbete șarmante și pătrățele, pentru a ademeni prada, căci domnițele rămân reci, picior peste picior, privind parcă în gol.

Ceva se întâmplase.

Dată fiind situația neplăcută, doamnele și domnișoarele plănuiesc în secret un congres. Ca să nu li se simtă lipsa celor deja căsătorite, acesta are loc într-o seară în care vuvuzelele ar urma să fie scoase din cutiile lor de către domni, iar berea – pusă la rece. Și iată că seara aceea sosește cu pași repezi…

[…]

Cele trecute de prima tinerețe iau cuvântul:

– Suntem de douăzeci de ani împreună. La început, stăpânea arta vânatului, însă acum nu mai are niciun farmec. Fața îi e brăzdată de riduri, iar pielea lui aspră mă face să nu-mi doresc să mă sărute când se întoarce de la serviciu. Nu că m-ar mai săruta, dar zic și eu…, spune prima, vizibil deranjată.

– Maică, noi suntem pensionari, se aude o voce aproape stinsă. Locuim la etajul patru, vai și-amar oasele noastre! Eu ca eu, dar bătrânu-mio…scârțâie din toate încheieturile. Îl trimit să mai arunce gunoiul sau să cumpere o franzelă, și când se întoarce, e ud leoarcă. Ce să mă știu face cu el, maică?! Văleu, văleu…și când te gândești ce vânător iscusit era în tinerețe…

O fetișcană cu părul bălai, să tot fi avut vreo nouăsprezece ani, intră și ea în vorbă:

– Ce credeți că am pățit la ultima întâlnire?! Îl cunoscusem pe internet, avea o gramatică impecabilă, am schimbat câteva replici interesante, ce mai…deștept! Și pe deasupra, părea genul de băiat care știe cum să-și facă iubita să se simtă grațioasă precum o căprioară, așa că am acceptat să ne întâlnim. Purta un costum negru care-i venea ca o mănușă și-n timp ce se apropia de mine simțeam cum mă îmbujorez. Dar, când mă uit mai bine, ce să vezi?! Prima oară am crezut c-o fi nins. Unde-ar fi fost norocul? Mătreață…peste tot, mătreață! Pe umeri, pe gulerul cămășii…n-am putut ierta una ca asta, zău…

Un „Oooooooo!” prelung străbate sala în urma celor spuse, iar câteva dame dau din cap dezaprobator. Se lasă o liniște apăsătoare, ba chiar misterioasă. Apoi, într-o clipită, începe un tărăboi de nedescris, care acoperă zgomotul îndepărtat și sâcâitor al vuvuzelelor, cum numai femeile veritabile ar fi în stare să facă. Până și în ziua de azi rămâne celebru discursul ținut de prima doamnă a orașului, respectiv soția primarului, o cucoană respectabilă, ce a reușit să schimbe mentalități și să restaureze liniștea:

„Doamnelor, domnișoarelor,

Nu fiți prăzi ușoare! Vânătorii noștri au cam uitat ce înseamnă să-ți ademenești prada printr-un preludiu al simțurilor. Și dacă până astăzi doar am gândit-o fiecare în sinea noastră, fără a o spune clar și răspicat, vreau să rețineți faptul că în jungla urbană, jocul de-a prinselea are regulile lui nescrise. Pentru a-l face mai interesant, trebuie să lăsăm impresia vânătorilor că e meritul lor când ne înșfacă, lăsând la o parte faptul că noi știm că nu e deloc așa. Iar pentru asta, avem nevoie de o momeală…”

Așa ia naștere gama completă de îngrijire pentru bărbați gerovital H3 men. Din grija femeilor pentru bărbați. Bine, nu știm dacă ăsta e motivul din capul listei, căci cunoaștem cu toții capriciile feminine, dar cert este că nimeni nu are de pierdut. Nici partea bărbătească, nici partea femeiască.

De atunci s-au născut prunci – ca ciupercile după ploaie. Și, ați ghicit, toți s-au făcut vânători. Iar cum mie îmi plac poveștile vânătorești, am să vă spun și secretul din spatele dibăciei lor. Fiecare, fără excepție, înainte de a-și (re)cuceri prada, se înarmează cu una bucată cremă antirid, pentru o mai bună elasticitate a pielii în momentul ochirii, una bucată deodorant, pentru o senzație confortabilă în timpul alergării și, în cele din urmă, una bucată șampon antimătreață, pentru a-și ascunde urmele, așa încât captura să devină confuză.

Dacă măcar vreunul dintre produsele din gama Gerovital H3 men îți aparțin, se prea poate să fii un urmaș al urmașilor neamului de vânători, a cărui poveste s-a scris un pic mai sus.

gerovital

 ***Articol scris pentru prima probă din cadrul SuperBlog 2014, sponsor – Farmec***

Anunțuri

6 comentarii la “Ceva se întâmplase…

  1. Ra.Luca
    Octombrie 4, 2014

    Îmi place mult ce ai scris! Felicitări şi mult succes în continuare!

    Apreciază

    • Nina Docea
      Octombrie 4, 2014

      Mulțumesc, asemenea! Sunt curioasă pe unde te-a purtat imaginația, așa că imediat îți fac o vizită. 🙂

      Apreciază

      • Ra.Luca
        Octombrie 4, 2014

        Eşti binevenită draga mea! Iar eu am devenit unul dintre numeroşii tăi fani!

        Apreciază

  2. Pingback: SuperBlog | Proba 1. Gerovital H3 MEN recunoaște vânătorii adevărați!

  3. Marinel
    Decembrie 12, 2014

    bv nina , scurt si la obiect , vin si eu sa vanez „domnițele rămân reci, picior peste picior, privind parcă în gol”, unde sunt ?

    Apreciază

    • Nina Docea
      Decembrie 17, 2014

      Scuze că-ți răspund așa târziu, dar Nina a fost cam zăpăcită în ultimele zile.
      Cât despre domnițele despre care pomenești, crede-mă, sunt mai multe decât îți imaginezi. Problema e că ochiul bărbatului le cam ratează de cele mai multe ori. Eu zic să nu mai cauți să vânezi, ci s-aștepți să-ți iasă una în cale. Iar când îți va ieși, vei ști cu siguranță că face parte din acea categorie de femei. 😉

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Octombrie 2, 2014 de în SuperBlog, SuperBlog 2014 şi etichetată , , , , , , , .
%d blogeri au apreciat asta: